Dintotdeauna
Mă sfârşesc câteodată, iubire,
Exact ca un val năzdrăvan
Izbit de o scoică fierbinte,
Izbit de-un alt val din ocean.
Mă sfârşesc câteodată, iubire!
Când, rea, îmi arzi valul timid,
Când praf faci din scoică, nebuno,
Şi mă înec frumos şi rapid.
Reînviu câteodată, iubire,
Reînviu respirând cu respect,
Şi tremur cuminte în spate,
Primesc fără teamă-un regret.
Te joci de o viaţă, iubire,
Te joci tot mai trist şi profund,
Mă arzi cu un zâmbet, nebuno,
Şi valul cu greu îl ascund.
Mă sfârşesc câteodată, iubire,
Că nu te-nţeleg pe deplin,
M-ascund după valuri, cuminte,
Şi-aştept tot mai grav un suspin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu